După un drum lung spre periferia orașului Porto, ajungem într-un cartier ordonat și însorit, unde pare că stația de metrou este dedicată spitalului ce umple orizontul cât putem cuprinde cu privirea. Pare un spital nou, cu parcări ordonate și parcuri precum o galerie de artă. Casa Ronald McDonald este reperul nostru. Pe acolo intrăm la Sao Joao Universidad Hospital și o sunăm pe dna. doctor Fatima Clemente, șef al Centrului NIDCAP din Portugalia.
La invitația dânsei, și cu ajutorul Asociației de pacienți, XXS Associação Portuguesa de Apoio ao Bebé Prematuro (membră de asemenea în EFCNI, dedicată familiilor cu bebeluși îndelung spitalizați la naștere din Portugalia) avem ocazia de a vizita o secție de neonatologie centrată pe nevoile familiei.
Dr. Fatima Clemente ne întâmpină cu un zâmbet larg și ne poftește în secție. Ne oprim, ne uităm una la alta dezorientate și o întrebăm unde ne dezinfectăm și unde ne echipăm…? Dumneaei se uită la noi cu un zâmbet galeș și ne spune că nu este nevoie, pentru că nu vom atinge bebelușii. Fiecare incubator este dotat cu dozator pentru dezinfectant dedicat părinților și cadrelor medicale, noi suntem doar vizitatori.
Intrăm în secție cu încălțămintea de stradă, fără botoși, fără bonetă, fără halat, fără mască… În secție cadrele medicale au uniforme, pantofi sport comozi, nu poatră măști, vobesc încet și roiesc în jurul bebelușilor. Spațiul secției de îngrijiri intermediare este vast și bine echipat. Au un aparat speciat pentru detectarea nivelului de zgomot. Alarmele monitoarelor sunt setate la minim. Urmăresc semnele vitale ale copiilor de pe ecranele din zona centrală dedicată cadrelor medicale. Au câte un fotoliu special pentru Kangaroo Mother Care (KMC) lângă fiecare incubator. Sunt câțiva părinți în secție, care fie practică KMC, fie își hrănesc bebelușul ori îi dezmiardă în incubator.
Părinții portă și ei încălțăminte de stradă și hainele cu care au venit. Dacă practică KMC își țin bebelușul pe piele. Dacă îl îngrijesc sau doar îl observă lângă incubator, rămân cu șorțul de unică folosință pe ei.
Nimeni nu vorbește tare, fiecare părinte este concentrat la bebelușul său cu toate că sunt în jur de 10-15 incubatoare în acea încăpere.
Unul dintre bebeluș se află în spital de mai bine de 2 luni. Dna. dr. Clemente ne arată tabloul pe care părinții l-au făcut special ca să marcheze acest moment. Pe partea de sus a altui incubator se află un desen pe care un frățior mai mare l-a adus pentru bebeluș.
Părinții intră când vor, stau cât vor, practică KMC, participă la îngrijiri, sunt primiți și îndrumați, au un vestiar, o sală de masă și o zonă de relaxare.
Pe ușa secției nu este scris Acces Interzis ci Bun Venit!
Conducerea acestei secții a ales să creadă în studiile care demonstrează că infecțiile nu sunt răspândite în secție de părinții care vin și ating un singur copilaș, pe al lor. Că microbii de pe pantofi nu vor ajunge la bebeluși, că este important ca puiul să fie colonizat cu bacterii bune, cele de pe pielea părintelui său, că mirosul părintelui este ceva ce stimulează dezvoltarea neurologică a copilului și crează o coneziune afectivă.
Urmează să mergem în terapie intensivă. Doamna dr. Fatima Clemente de pregătește puțin înainte de a intra. Acolo sunt cazuri grave și nu vom intra în camerele în care sunt părinți. Nu vrem să-i deranjăm.
Intrăm în terapie intensivă la fel de ”dezechipate” ca în cea de îngrijiri intermediare. Sunt 10 camere cu geamuri largi, echipate cu incubatoare și tot ce trebuie pe lângă, cu scaune pentru KMC și o zonă dedicată confortului părinților, în care pot sta pe fotoliu, la masă sau la birou.
Primii părinți pe care îi vedem sunt 2 tineri de 15, maxim 17 ani… Sunt rromi și întrebarea firească pentru dr. Fatima Clemente a fost dacă sunt rromi din România. Suntem atât de obișnuiți să întâlnim români încât avem amândouă impresia că doar în România pot exista părinți minori. Ni se explică faptul că în Portugalia se află o mare comunitate rromă, stabilită acolo în urmă cu sute de ani. Că și la ei obiceiul căsătoriilor timpurii este similar cu cel din România. Sutem apoi surprinse să vedem că acești doi părinți, extrem de tineri, intră în camera dedicată puiului lor, și pe rând stau cu pruncul pe piept pentru KMC.
Alți trei bebeluși au părinții alături în boxele din terapie intensivă. Nici pe această ușă nu scrie Acces interzis. Fiind un centru în care majoritatea cadrelor medicale sunt formate în NIDCAP, FINE și FINE 2, cred cu tărie în puterea terapeutică a părinților și în importanța atașametului dintre cei doi, părinte-copil, pentru ca acest pui mic, aflat la mare risc de dizabilitate să aibă parte de cea mai bună îngrijire din partea familiei lui după externare.
Secția din Portugalia este nou-construită, dispune de bune dotări tehnologice, încă nu este complet mobilată, din lipsă de fonduri, dar medicii, asistentele și părinții au răbdare că lucrurile se vor rezolva, se descurcă bine cu stricul necesar pe care îl au pe secție pentru acomodarea părinților și se preocupă permanent de formare profesională. Centrul NIDCAP din acest Spital, formează neonatologi de pe tot teritoriul Portugaliei.
Plecăm cu sentimentul că vom face mai mult în România. Că părinții din România nu sunt nici mai deștepți, nici mai educați sau mai puțin educați decât cei din Portugalia, că diferențele stau doar în respectul și atitudinea pe care o avem unii față de alții.
- Despre NIDCAP: https://nidcap.org/
- Despre KMC: https://www.who.int/kmc
- Despre FINE: https://www.finetraininguk.com/
