*Articol publicat la data de 24 iulie 2018

Mădălin Sîrbu, fizioterapeut coorodonator al Asociației Române pentru Nou-născuții Îndelung Spitalizați, voluntar al proiectului „Terapie pentru Trup și Suflet”, a participat la Congresul International Early Intervention and Rehabilitation, Ankara 2018 și ne face o sinteză a subiectelor discutate, vorbindu-ne în acest Articol despre Respirație.

Aproape toți nou-născuții au riscul de a avea dificultăți respiratorii la naștere. Cei născuți prematur suferă adesea de probleme de respirație din cauza plămânilor subdezvoltați, dar copiii pe termen lung pot dezvolta, de asemenea, probleme respiratorii, defecte congenitale sau infecții. Îngrijirea respiratorie în unitatea de terapie intensivă neonatală (NICU), în colaborare cu alte discipline medicale, poate reduce durata șederii spitalicești și reducerea riscului de invaliditate pe termen lung.

Vom prezenta ma jos o metodă ce poate fi aplicată cu ușurință și care poate avea efecte benefice în ceea ce privește eliminarea secrețiilor de la nivelul plămânilor sau a căilor aeriene și anume, “Terapia fizică toracică” (CPT).

Terapia fizică toracică implică trei aspecte:

1. Punerea copilului în anumite poziții astfel încât să putem drena mucozitățile.

2. Percuția toracică.

3. Eliminarea secrețiilor prin aspirare la bebeluși sau prin tuse la copii mai mari.

Pozițiile speciale ne ajută să folosim gravitatea pentru a scurge mucusul din plămânii copilului. Acest lucru este denumit uneori drenaj postural.  Aceste poziții  pot depinde parțial de vârsta copilului. De exemplu, putem pune un copil mic în poală. Putem avea un copil mai mare pe o suprafață plană, cum ar fi un pat sau o podea. În ambele cazuri, atunci când copilul se culcă, punem capul și pieptul copilului mai jos decât șoldurile. Putem folosi perne pentru a crea această poziție. Nu se aplică aceste poziții în cazul copiilor sau bebelușilor cu reflux gastro-esofagian.

Terapia descrie 6 poziții de drenare, poziții din care se vor efectua și percuțiile toracice. Pozițiile sunt utilizate pentru a drena:

• Segmentele anterioare ale lobilor superiori – bebelușul este așezat în decubit dorsal, se va percuta zona superioară a toracelui pe fața anterioară atât pe stânga cât și pe dreapta.
• Segmentele posterioare ale lobilor superiori – bebelușul este așezat în decubit lateral procedura fiind similară însă pe fața posterioară a toracelui.
• Segmentele mijlocii ale plămânilor – bebelușul este așezat în decubit lateral cu o pernuță sub șoldul de jos astfel trunchiul să fie 10 grade poziționat în jos.
• Baza anterioară a lobilor inferiori – bebelușul este așezat în decubit dorsal cu o pernuță sub fund, percuțiile efectuându-se pe fața anterioară a toracelui în zona inferioară a acestuia.
• Baza laterală a lobilor inferiori – bebelușul în decubit lateral cu pernuța sub șoldul de jos, iar percuția se face pe fața laterală a toracelui în treimea inferioară a acestuia.
• Baza posterioară a lobilor inferiori – bebelușul este așezat în decubit ventral cu o pernuță sub abdomen, iar percuția se va face pe fața posterioară a toracelui în treimea inferioară.

În toate aceste poziții, copilul trebuie să stea cât mai confortabil, fiecare poziție având o durată de 1-2 minute. Percuția se execută cu mâna în cauș (niciodată plană) astfel încât aerul să intre între mână și corpul copilului, dacă copilul este dezbrăcat aplicați un material textil pe acesta înainte de a începe percuția toracelui, percuția fiind urmată de ușoare vibrații.

Percuția nu se execută niciodată pe zona stomacului, sternului, coloanei vertebrale sau a zonei rinichilor.

Terapia fizică toracică se aplică pentru a îmbunătăți schimbul de gaze și complianța pulmonară, de asemenea îmbunătățește respirația în cazul pacienților cu tulburări rezultate în urma producerii de mucus precum: pneumonia, bronșiolita, fibroza chistică, actelectazie acută etc.

Există și contraindicații în efectuarea acestor manevre precum: cuagulopatiile, hemoptazii, metastaze, fracturi ale coastelor, densitate osoasă scăzută, pneumotorax, embolie pulmonară sau postoperator recent.

Este foarte important ca copilul sa se simtă confortabil, trebuie să observam permanent semnele vitale sau orice semn ce ne spune că pacientul nu se simte confortabil. În cazul copiilor mai mari, cu care se poate colabora, este important să îi explicăm pe înțelesul lui ce urmează să îi facem și să îl lăudăm atunci când cooperează eficient. Un aspect foarte important în intervenția timpurie trebuie să fie comunicarea cu familia, având în vedere importanța funcției respiratorii. Familia trebuie să înțeleagă importanța procedurii și ceea ce urmează să îi efectuăm copilului, din acest motiv terapeutul trebuie permanent, chiar și în timpul manevrei, să explice și să calmeze familia, astfel complianța terapeutică va fi una bună. În cazul copiilor cu care se poate colabora, această metodă de intervenție timpurie poate fi aplicată și de către membrii familiei la îndrumarea unui terapeut.

Aceste informații au fost discutate în cadrul Congresului International Early Intervention and Rehabilitation, Ankara 2018, în cadrul prezentărilor:

• “Pulmonary rehabilitation” (susținute de Baki Umut Tugan)
• “Home oriented, family-centered early intervention” (susținute de Duygu Korkem)
• “Role of the family education in early intervention and prevention” (susținute de Kalbiye Yalaz – Asyun Bideci)

Autor Mădălin Iulian Sîrbu, fizioterapeut.