Rolul familiei în depășirea momentului traumatic
*Articol publicat în data de 20 martie 2020
Deoarece numărul de nașteri premature este în crestere, din ce în ce tot mai mulți părinți se confruntă cu această situatie. Nașterea unui copil, chiar înainte de 24 săptămâni de gestație, este o situație foarte presantă și împovărătoare pentru familie pentru o perioadă de mai mulți ani.
După naștere mama și copilul ar putea fi separați unul de altul și pot primi în mod independent tratament. Mulți dintre părinți isi revăd copilul în incubator, care este esențial pentru supraviețuirea copilului, deoarece organismul unui prematur nu este pregatit să susțină funcțiile vitale. Organe cum sunt inima, plămânii și intestinele trebuie să fie monitorizate îndeaproape. În plus față de îngrijorarea cu privire la supraviețuirea copilului și sentimentul între speranță și teamă, părinții trebuie, de asemenea, să transfere responsabilitatea asistentelor medicale si medicilor. În această situație nouă și neașteptată, înconjurat de o atmosferă high-tech, este de înțeles că părinții au sentimente de vinovăție și eșec. În multe cazuri, ei suferă de auto-îndoială, epuizare și chiar depresie.
Nașterea prematură prinde cea mai mare parte a părinților nepregătiți în asumarea rolului lor ca părinți. Acestia sunt privați de timpul pe care ar trebui să îl aibă la dispoziție pentru stabilirea unei relații cu copilul încă nenăscut. În ciuda numărului generos de vizite permise în clinică (de multe ori, timp de 24 de ore pe zi), părinții nu pot stabili un contact nestingherit cu copilul ținut în incubator.
Tații
Tații nu pot fi întotdeauna, așa cum se întâmplă în mod normal, un sprijin puternic. De cele mai multe ori, și ei au nevoie de ajutor încă de la început, iar cei care primesc cea mai mare atenție și îngrijire sunt mama și copilul. Cu toate acestea, ambii părinți sunt implicați emoțional în egală măsură. În plus, tații sunt nevoiți să aibe grijă și de alți membrii ai familiei și trebuie să se întoarcă la locul de muncă. Acest lucru este deosebit de dificil atunci când lucrează cu normă întreagă și nu se pot implica total în a organiza viața de zi cu zi a familiei.
Cu toate acestea, părinții nu sunt lăsați să se confrunte singuri cu această situație. Familia și prietenii sunt alături și îngrijorați de starea mamei și copilului și își doresc să-i ajute fără a deranja. Prietenii și familia pot fi de un real ajutor în aceste momente.
În acest fel, tații ar putea petrece mai mult timp în spital pentru a sprijini mama și a-și vedea copilul.
Multe persoane nu sunt obișnuite să solicite ajutor sau să accepte sprijin. Cu toate acestea, prietenii și familia sunt de obicei fericiți să îi ajute în situații de criză, mai ales dacă primesc instrucțiuni practice.
Tatăl ar trebui să infomeze în permanență un membru al familiei cu privire la starea copilului său, care, la rândul lui, ar putea spune si restului familiei și prietenilor.
Desigur, ar fi rezonabil ca tatăl să informeze superiorul său despre situația sa specială, astfel, el ar putea obține o mai mare flexibilitate în orele de lucru.
Tații pot lua parte în mod activ la îngrijirea copilului lor, de exemplu pot schimba scutecele, pot participa la îmbăiere, la fel ca mama. Este foarte important să înțelegem nevoile și grijile tatălui și trebuie văzut ca pe un membru de valoare al echipei.
Frații
Dacă în familie există frați sau surori mai mici și pentru ei este foarte dificil să înțeleagă ce se întamplă sau cum pot fi de ajutor. Părinții, bunicii sau prietenii apropiați ar trebui să își ia din timp pentru a le explica ceea ce se întâmplă. Frații trebuiesc asigurați suplimentar de către mamă că sunt iubiți si la fel de importanți ca întotdeauna, chiar dacă mare parte din timp ea este ocupată cu îngrijirea nou-născutului. Nașterea unui nou frate sau soră poate declanșa gelozie, mai ales atunci când nou-născutul are nevoie de atât de mult timp și atenție din partea parințiilor.
Dacă frații sunt mai mari este foarte util să fie implicați pe cât posibil, în noua situație. Dacă este posibil ei trebuie să viziteze copilul la spital și să stabilească o formă de comunicare cu fratele sau sora lor mai mică. (să picteze imagini care să stea aproape de incubator.