*Articol publicat în data de 15 iunie 2019

Depresia postpartum sau depresia peripartum/ postnatală este un episod depresiv major cu un debut al simptomelor în timpul sarcinii sau într-o periodă de 4 săptămâni după naștere (conform DSM-5) până la un an (conform Organizației Mondiale a Sănătății). Diferă de baby blues, ce sunt simptome comune, de intensitate medie, ce au loc în primele 2 săptămâni după naștere, determinate, în special, de schimbările hormonale.

La nivel global depresia postpartum se încadrează între 10-19%, indiferent de nivelul economic al țării. Simptomele pot varia, depinzând de severitatea bolii, dar includ :

– anxietate

– iritabilitate

– pierderea energiei

– insomnie sau hipersomnie

– senzația de copleșire, tristețe, și lipsă de speranță

– schimbări ale apetitului

– plans “fără motiv”

– o preocupare excesivă legată de sănătatea bebelușului sau lipsa de interes pentru copil

– teama de a-i face rău bebelușului

– gânduri de auto-agresiune sau ideație suicidară

– pierderea interesului sau plăcerii, cea mai mare parte a zilei

Consecințele depresiei postpartum, atât pentru mamă, cât și pentru copil sunt destul de bine cunoscute. O meta-analiză asupra ratei și riscurilor depresiei postpartum arată că femeile care suferă de depresie postnatală au o probabilitate de de 2 ori mai ridicată să experimenteze în următorii 5 ani episoade depresive[1].

O altă consecință negativă majoră a depresie este deteriorarea relaționării dintre mamă și copil, un predictor important al atașamentului nesecurizant, al întârzierilor cognitive, emoționale, fizice și sociale în dezvoltarea copiilor afectați.

[1] O’Hara MW, Swain AM. Rates and risk of postpartum depression –a meta-analysis. Int Rev Psychiatry 1996;8:37,38–54.

[2] Beck CT. The effects of postpartum depression on child development: a meta-analysis. Arch Psychiatr Nurs 1998;12:12–20.

[3] Luoma I, Tamminen T, Kaukonen P, Laippala P, Puura K, Salmelin R, et al. Longitudinal study of maternal depressive symptoms and child well-being. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry 2001;40:1367–74.

[4] Martins C, Gaffan EA. Effects of early maternal depression on patterns of infant–mother attachment: a meta-analytic investigation. J Child Psychol Psychiatry 2000;41:737–46.

Alte meta-analize au pus în evidență factorii de risc pentru depresia postnatală, indicând ca cei mai importanți predictori depresia și anxietatea din timpul sarcinii, inexistența sau slabul suport social și evenimente de viață stresante sau cu potenţial traumatic[1]’[2].

În ciuda credinței larg răspândite că nașterea prematură este o experiență stresantă, nici nașterile premature, nici greutatea mică la naștere nu au fost examinate ca potențiali predictori ai depresiei postanatale. Rata nașterilor premature (sub 37 săptămâni) și a greutății mici la naștere (sub 2500 g) se estimează a fi aproape de 13 % în USA, ceva mai mica în Europa și alte țări dezvoltate (5-9 %) și în jur de 10 % în România.

O analiză a datelor existente în 26 studii realizată de SN. Vigod, L. Villegas, C-L. Dennis, LE. Ross în 2010, “Prevalence and risk factors for postpartum depression among women with preterm and low-birth-weight infants: a systematic review”, a avut două obiective majore:

• să estimeze prevalența depresiei postnatale la mamele ce au născut prematur și/ sau ai căror copii au avut o greutate mică la naștere (în comparație cu mamele ce nasc la termen) și
• să determine ce alți factori se asociază cu depresia postnatală în cadrul acestei populații, urmărind să stabilească dacă nașterea prematură și/ori greutatea mică la naștere sunt factori de risc independenți pentru depresia postpartum[3]. S-a ținut cont în mod special de acele variabile confundate care sunt factori de risc bine știuți ai depresiei postpartum: variabile sociodemgrafice, venitul scăzut al familiei, absența suportul social, alte evenimente stresante (decese, violență domestică, pierderea jobului), sarcinile cu risc crescut, depresia în timpul sarcinii sau/și folosirea medicației antidepresive pe perioada sarcinii. Mai mult, studiile au căutat și posibilele variabile ce mediază relația între nașterea prematură și depresia postnatală, cum ar fi gradul de prematuritate și starea sănătății prematurului.

Rezultatele au arătat că o parte dintre studiile ce vizau depresia în cadrul grupului mamelor cu nașteri premature și/sau greutate mică la naștere față de grupul mamelor cu nașteri la termen, raportau fie o prevalență crescută a depresiei, fie scoruri medii ale depresiei în primul an. După ce s-au luat în calcul celelalte variabile ce puteau influențează depresia postanatală, riscul mamelor de prematuri pentru a dezvolta depresie era cu 1.6 mai mare la 8-12 săptămâni după naștere.

Într-un studiu de cohortă din UK ce cuprindea 12391 mame, dintre care 673 cu nașteri premature s-a descoperit că la 8 săptămâni după naștere prevalența depresiei era mult mai ridicată printre mamele de prematuri, chiar și după ce a fost luată în calcul depresia din timpul sarcinii, însă la 32 săptămâni rezultatele celor 2 grupuri erau similare[4].

Analiza a evidențiat și existența unui subgrup distinct, al mamelor ce nasc foarte prematur (sub 33 săptămâni) sau ai căror copii au o greutate foarte mică la naștere (sub 1500 g), pentru care stresul – datorat spitalizării îndelungate, neliniștii, îngrijorării sporite determinate de stărea de sănătate, posibilelor dizabilități ale prematurului, recuperării mai dificile a bebelușului –crește pe măsură ce prematuritatea este mai accentuată. Pentru aceste mame există o prevalență mai mare a depresiei postpartum, față de mamele ce nasc la termen și chiar față de celelalte mame de prematuri, rămânând la 25-26 % chiar și la la 52 săptămâni după naștere.

Există o serie de limitări datorate eterogenității studiilor ce nu au permis prelucrarea statistică a datelor și limitări metodologice date de numărul mic de participanți din studiile evaluate, auto-raportarea simpotmelor depresive, neînsoțite de o diagnostigare de specialitate, faptul că doar 2 studii au ținut cont de depresia din timpul sarcinii sau de istoricul depresiei persoanei (considerați a fi principalii doi factori de risc). Însă, chiar și tinând cont de toate acestea, rezultatele principale ale analizei pun în evidență faptul că nașterea prematură este un factor de risc pentru depresia postnatală, care se poate ridica până la 40 % în primele săptămâni după naștere. Depresia poate persista dacă vârsta gestațională și/sau greutatea copilului sunt mici, dacă există afecțiuni sau dizabilități ale prematurului și dacă mama percepe suportul social ca fiind absent.

O implicație clinică importantă ar fi identificarea timpurie a simptomelor depresiei și sprijinirea mamelor, știut fiind că depresia postpartum nu împiedică doar interacțiunea mamă-copil, ceea ce poate ulterior conduce la întârzieri în dezvoltarea bebelușului și dificultăți în interacțiunile sociale pentru copiii afectați, dar crește, de asemenea, riscul apariției depresiei la mamă.

O altă analiză realizată de A. Bell și E. Andersson în 2016, “The birth experience and women’s postnatal depression: A systematic review”, a vizat cercetări din anii 2000-2015 privind asocierea existentă între experiența nașterii și depresia postnatală, punând în evidență faptul că există o corelație semnificativă între experiența negativă a nașterii și depresia postanatală, în ciuda faptului că studiul prezintă o serie de limitări metodologice[5].

Experiența nașterii este o experința foarte personală, însă anumite teme sunt universal valabile. Un focus grup asupra semnificației unei experiențe pozitive a nașterii a pus în evidență 2 factori:  1) încrederea în puterea și abilitatea personala de a da naștere și   2) siguranța resimțită și prezența persoanelor suportive la naștere[6].

Un alt studiu enumeră printre aspectele critice ale experienției travaliului: îngrijirea suportivă, informarea, luarea deciziilor de comun acord cu mama, respectarea demnității și ușurarea durerii. Se pare că nu contează atât de mult cât de complicată sau dificilă este nașterea, atâta timp cât mama percepe personalul medical ca fiind atent și susținător, amintirile pe termen lung legate de experința nașterii vor fi pozitive[7].

Experiența nașterii este impactată de așteptările personale ale mamei, de mediul spitalicesc, de politica de îngrijire a maternității, și de cantitatea și calitatea sprijinului și îngrijirilor primite în timpul nașterii. Chiar dacă personalul medical are au un control limitat asupra evenimentelor din timpul nașterii, pentru susținerea unei experiențe pozitive a nașterii și creșterea sentimentului siguranței și încrederii mamei, sunt de un real ajutor interacțiunile pline de respect, informarea și implicarea mamei în actul decizional, o îngrijire atentă și susținătoare.

Autor: Delia Manciuc, Psiholog Asociația Română pentru Nou-născuții Îndelung Spitalizați – ARNIS

Bibliografie

[1] Beck CT. Predictors of postpartum depression: an update. Nurs Res 2001;50:275–85.

[2] Robertson E, Grace S, Wallington T, Stewart DE. Antenatal risk factors for postpartum depression: a synthesis of recent literature. Gen Hosp Psychiatry 2004;26:289–95.

[3] SN Vigod,L Villegas,C-L Dennis, LE Ross, Prevalence and risk factors for postpartum depression among women with preterm and low-birth-weight infants: a systematic review, 2010

[4] Drewett R, Blair P, Emmett P, Emond A, ALSPAC StudyTeam.Failure to thrive in the term and preterm infants of mothers depressed in the postnatal period: a population-based birth cohort study. J Child Psychol Psychiatry 2004;45:359–66.

[5] Aleeca F.Bell și  EwaAndersson, The birth experience and women’s postnatal depression: A systematic review, Midwifery 39(2016)112–123

[6] Karlstrom, A., Nystedt, A., Hildingsson, I., 2015. The meaning of a very positive birth experience: focus groups discussions with women. BMC Pregnancy Childbirth 15, 251

[7] Stadlmayr,W.,Amsler,F.,Lemola,S.,etal.,2006.Memory of childbirthinthe second year:the long-term effect of a negative birth experience and its modulation by the perceived intranatal relationship with caregivers. Journalof PsychosomaticObstetrics&Gynecology27,211–224.