În cadrul proiectului Camera senzorială finanțat de Telekom, echipa Asociației Română pentru Nou-născuții Îndelung Spitalizați – ARNIS a creat un Ghid de bune practici pentru reducerea zgomotelor din terapia intensivă care se poate adapta în toate neonatologiile. Am scris acest cod de bune practici pentru că am înțeles cât de important este ca acest tip de terapie să se desfășoare într-un mediu special, mai ales din punct de vedere al zgomotului, ca ea să-și atingă potențialul maxim.

Zgomotul reprezintă un factor complex, fiind format atât din sunete benefice (precum ritmul cardiac sau vocea caldă a mamei) cât și din sunete care afectează dezvoltarea bebelușului născut prematur (precum sunetul alarmei sau alte zgomote puternice). Felul în care expunerea la zgomot a bebeluşului influențează dezvoltarea acestuia a devenit un punct de maxim interes pentru cercetarea neonatală în ultimii ani.

Știm că zgomotul puternic poate avea un impact negativ asupra parametrilor cum sunt tensiunea arterială, respiraţia, ritmul cardiac şi saturaţia de oxigen. Bebelușii născuți prematur sunt cu atât mai sensibili la aceste tipuri de zgomot. De fapt, chiar și o simplă întrerupere a somnului său îi îngreunează procesul de dezvoltare.

Este important să înțelegem faptul că spre deosebire de alte unităţi de măsură, cum ar fi distanţa sau greutatea, zgomotul nu poate fi măsurat liniar, ci logaritmic. De exemplu, o creştere a nivelului de zgomot de la 100 la 110 decibeli nu reprezintă o creştere de zece procente, ci mai degrabă o dublare a nivelului de decibeli. Privind acest aspect într-un mod diferit, în anumite condiţii, o persoană poate chiar detecta o reducere a zgomotului cu un decibel.

Academia Americană de Pediatrie recomandă reducerea nivelului de zgomot până la maximum 45 dBA. În acest fel se reduce și stresul asupra sistemului cardiovascular, respiraţiei, sistemului neurologic şi endocrin, ceea ce facilitează creşterea şi îmbunătăţirea stării generale a bebeluşului. De fapt, pe termen lung, zgomotul influențează destul de mult sănătatea bebelușului. Iată câteva efecte care pot apărea datorită zgomotului puternic:

• riscul de deteriorare a auzului,

• întârzieri în dezvoltare,

• leucomalacie periventriculară,

• sângerare.

• Pe lângă riscurile la care este expus bebeluşul, zgomotul afectează, de asemenea, angajaţii din unitatea de terapie intensivă, deoarece un nivel ridicat de zgomot este asociat cu o rată mai mare de erori şi accidente, precum şi cu performanţe mai mici ale personalului.

  Așadar, un nivel scăzut de zgomot este, prin urmare, nu numai direct benefic pentru dezvoltarea unui bebeluş, dar şi indirect benefic, deoarece sporeşte capacitatea de concentrare a angajaţilor.

  În ciuda acestor descoperiri, managementul zgomotului rămâne o problemă presantă în majoritatea unităţilor de terapie intensivă de neonatologie, unde, adesea, este încă prezent un nivel excesiv de zgomot. Potrivit lui Lahav, care a studiat situaţia zgomotului la faţa locului, nivelul mediu de zgomot pe parcursul zilei este de 60,05 dB şi pe parcursul nopţii, de 58,67 dB, bebeluşii născuţi prematur fiind expuşi la frecvenţe mai mari de 500 Hz, cca. 57% din timp. De multe ori ignorăm faptul că acţiunile simple produc adesea niveluri extreme de zgomot. Simpla aşezare a unui obiect pe incubator sau ciocănitul în incubator poate conduce la niveluri extreme de zgomot, de la 74 la 116 dB, comparabil cu nivelul de zgomot produs de o maşină de găurit cu percuţie.

  Măsuri de reducere, respectiv eliminare a zgomotelor

  Capacitatea unui embrion de a discerne zgomote de înaltă frecvenţă se dezvoltă în jurul săptămânii 33 de sarcină. În paralel cu dezvoltarea percepţiei, „peretele separator” dintre embrion şi lumea exterioară devine din ce în ce mai subţire pe măsură ce fătul creşte. Prin urmare, efectul de blocare a zgomotului pe care îl are peretele abdominal scade, iar embrionul este expus treptat la zgomote de înaltă frecvenţă din ce în ce mai puternice. În cazul unei naşteri premature, această ajustare treptată nu are loc, fiind absolut esenţial să se evite expunerea bebeluşilor născuţi prematur la zgomote puternice de înaltă frecvenţă.

  Cele zece reguli de reducere a zgomotului

  1. Abordați problema zgomotului în ședințele de organizare și alegeți un reprezentant care să se ocupe de îmbunătățirea mediului din neonatologie. Acesta se va ocupa de instruirea personalului (nu doar medici și asistente, ci tot personalul, inclusiv personalul de curățenie), a pacienților și a vizitatorilor, pentru a cește gradul de conștientizare a zgomotului și efectele sale asupra procesului de vindecare.

  2. Derularea unei campanii de informare în spital, prin expunerea unor afișe care le amintesc pacienților, vizitatorilor și personalului să ia în considerare nivelul vocii lor (se vorbește în șoaptă, lângă urechea acultătorului atunci când este necesar sau se așteaptă terminarea vizitei pentru a putea continua conversația în afara încăperii). Puteți distribui fluturaşi cu „cele zece reguli de reducere a zgomotului”, pentru a sensibiliza oamenii față de acest subiect. Angajații vor citi periodic aceste reguli. Unele spitale au postere cu acronime inteligente precum „SHHH!” (Silent Hospitals Help Healing – prin traducere „spitalele silențioase ajută vindecarea”), campanie adaptă pentru România “ SSST!“ (Secție silențioasă, sugari în terapie!).

  3. Organizați un instructaj pentru gestionarea situațiilor în care pacienții fac zgomot (datorită durerilor sau altor factori). De exemplu efectuarea tratamentelor medicale în încăperi speciale, separate de încaperea comună de terapie sau post-terapie.

  4. Dacă este posibil, achiziționați echipamente mai silențioase și optimizați elementele care produc zgomot (aparatură, uși care scârțâie etc.).

  5. Asigurați-vă că obiectele sunt mutate cu grijă. În măsura în care este posibil, obiectele metalice, cum ar fi castroanele, pot fi înlocuite cu obiecte din material plastic, iar coşurile de gunoi pot fi prevăzute cu amortizoare de sunet. Se recomandă amplasarea de amortizoare la sertarele metalice. De asemenea, și apa de la robinet sau picăturile care curg după închiderea robineților produc un zgomot deranjant pentru bebelușul născut prematur; instruiți personalul să se aigure că robineții sunt strânși bine de fiecare dată după folosirea apei.

  6. Reduceți zgomotele produse de toate dispozitivele electrice sau electronice prin setările disponibile (setați telefoanele pe vibrație). Cereți-le celor care vizitează pacienții să utilizeze căști pentru toate dispozitivele electronice personale și să evite pe cât posibil folosirea acestora în încăpere (spre exemplu: vorbitul la telefon este total nerecomandat). Stabiliți reguli care interzic personalului intrarea în încăpere cu dispozitive personale care produc zgomote aparent nesemnificative (telefon, ipod etc.).

  7. Delimitați clar o „perioadă de liniște” a zilei, în timpul căreia nu se efectuează controale de rutină, decât dacă este necesar din punct de vedere medical.

  8. Reduceți lumina pentru a încuraja liniștea și a ajuta bebelușii să se pregătească pentru somn.

  9. Este recomandat ca ferestrele să fie închise în perioadele de odihnă ale sugarilor spitalizați, pentru ca zgomotul rutier să nu crescă nivelul zgomotului din terapie. Este recomandat ca ușile dintre saloane să fie închise, astfel încât zgomotul dintr-un salon să nu intensifice nivelul de sunet din alt salon (vezi ușa dintre post-terapie și sala de nașteri normale). Ușile vor fi prevazute cu amortizoare pentru a evita trântirea lor.

  10. Analizați utilizarea alarmei aparatelor și reduceți sunetul la minimum. Este recomandată configurarea alarmelor la un nivel de zgomot care să nu depăşească 55 dB sau comutarea în modul de vibraţii. Numărul de alarme ar trebui, de asemenea, redus la minimum necesar. Alarmele reprezintă unul dintre cele mai mari obstacole în calea strategiilor de reducere a zgomotului. Multe dispozitive sunt mult prea sensibile, lucru care duce la un procent ridicat de alarme false. Personalul trebuie să prevină pornirea alarmelor și să răspundă promt atunci când acestea se declanșează.

  Cu toate acestea, este imposibil să eliminați toate zgomotele dintr-un spital, așadar puteți fixa bariere de sunet (pentru reducerea ecoului) şi separări între sălile individuale. De fapt, uneori se recomandă chiar izolarea fonică a unităților de terapie intensivă.

  Tot cercetătorii vin cu o idee mai economică: protejarea auzului bebeluşilor născuţi prematur, prin utilizarea dispozitivelor de protecţie pentru auz. Aceasta ajută la o creştere semnificativă a saturaţiei de oxigen din sânge, un puls mai mic şi un număr redus de respiraţii. Acestea pot fi folosite ocazional în timpul perioadelor aglomerate din timpul dimineţii şi al după-amiezii. Utilizarea dispozitivelor de protecţie pentru auz a reuşit să reducă intensitatea zgomotului pentru bebeluşi cu 7 dB. Cercetătorii indică, de asemenea, că este important ca bebeluşii să nu revină prea brusc la stimularea audio.

  Articol realizat de echipa de lucru a proiectului Camera Senzorială, Asociaţia Unu şi Unu.

  Bibliografie

  • Dr. Helen Shoemark – Associate Professor, Music Therapy Program, Boyer College of Music and Dance, Temple University, Philadelphia, PA 19122
    Team Leader, Sensory Experience in Early Development, Murdoch Childrens Research Institute, Melbourne Australia, Email: helen.shoemark@mcri.edu.au
    Associate Editor, Journal of Music Therapy)
  • American Academy of Pediatrics, Noise: A Hazard for the Fetus and Newborn. (Stand 13.04.2016)
  • Aita M, Johnston C, Goulet C et al. Intervention minimizing preterm infants’ exposure to NICU light and noise. Clin Nurs Res. 2013 Aug;22(3):337-58.
  • Lahav A, Skoe E. An acoustic gap between the NICU and womb: a potential risk for compromised neuroplasticity of the auditory system in preterm infants. Front Neurosci. 2014; 8: 381.