Selectează o Pagină

Dreptul copilului la familie

În fiecare an, pe 10 decembrie se celebrează în lume, Ziua Modială a Drepturilor omului, aleasă  pentru a marca adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului (DUDO) din 1948. Ziua este menită să proclame drepturile inalienabile pe care le are orice individ într-o societate democratică. Prin această Declarație, indivizilor li se recunoaște statutul de «titulari de drepturi și libertăți fundamentale»,  egale și universale. România este membră a Organizației Națiunilor Unite, semnatară a „Declarației Universale a Drepturilor Omului” din 1948 și parte la «Pactul internațional privind drepturile civile și politice» și «Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale».

În 2020, an Pandemic, am ales să marcăm această zi printr-o analiză a cadrului legal ce reglementează Drepturile copilului în România, întrucât și Asociația Unu și Unu militează pentru drepturile unor copii, poate chiar cei mai fragili și vulnerabili dintre ei – prematurii și bebelușii bolnavi și îndelung spitalizați la naștere.

Drepturile copilului în România

Sub aspect legislativ, amintim că Drepturile copilului în România sunt influențate de măsuri legislative interne și de politicile publice naționale, precum și de legislația și jurisdicția Europeană garantând astfel că drepturile fiecărui copil sunt respectate, cu atât mai mult ale celor mai vulnerabili dintre ei.

România a adoptat Convenția ONU privind Drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, ce cuprinde un set de principii universale, transpuse ulterior și în legislația națională: nondiscriminarea, urmărirea celor mai bune interese ale copilului, dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare, respectul față de părerile copilului.

Statul român se supune în materie de drepturi fundamentale, deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasburg, fiind stat parte la Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor omului și a libertăților fundamentale încă din 1994. Totodată prin semnarea Tratatului de la Lisabona din 2007, statului român îi sunt opozabile și prevederile din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE.

Pe plan intern, drepturile copilului sunt reglementate prin Constituție dar și prin alte legi cum ar fi Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiilor – dreptul de a fi îngrijiți și educați de părinți și de a nu fi separați de părinți decât în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege[1]. Constituția cuprinde mențiuni despre protecția specială a copilului «(1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor. (2) Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap.»1

Drepturile copilului în Unitatea de Terapie Intensivă Neonatală (TINN)

În ceea ce privește bebelușul prematur sau îndelung spitalizat la naștere, el este vulnerabil în primul rând pentru că este copil și nu are capacitate juridică, dar și din pricina stării lui de sănătate, de aceea în cazul lui, relația cu părinții/apărținătorii este cu atât mai importantă! Părinții bebelușului au dreptul de a-l vizita și de a petrece timp cu el, în baza dreptului copilului de a fi îngrijit de părinții lui și de nu fi separat de aceștia decât limitativ2.

Dacă din punct de vedere juridic interacțiunea familie-copil garantează respectarea drepturilor fundamentale ale copilului, din punct de vedere medical interacțiunea familie-copil contribuie la o mai bună dezvoltare a acestuia, conform studiilor actuale:

O meta-analiză3 a demonstrat că și îngrijirea de tip Cangur (skin-to-skin) a prematurilor reduce mortalitatea cu 40%, infecțiile/septicemiile cu 65% și hipotermia cu 72%.

Hrănirea nou-născuților prematuri sau bolnavi cu laptele propriei mame scade riscul de enterocolită ulcero-necrotică (EUN), sepsis sau mortalitate infantilă cu 50%.4

29 % dintre copiii îngrijiți în Unitățile de neonatologie unde mamele nu au putut fi zilnic împreună cu bebelușul lor, au avut probleme comportamentale la vârsta de 7-8 ani, comparativ cu 0% dacă mamele au fost prezente zilnic.5

Implicarea părinților în îngrijirea nou-născutului lor prematur accelerează creșterea ponderală a bebelușului, susține alăptarea exclusivă și reduce stresul și anxietatea părinților. 6

Din practică se observă însă cum pentru copiii mai mari, internați în Unitatea de Terapie Intensivă Pediatrică, accesul părinților e mai ușor permis, decât în cazul Unităților de Terapie Intensivă Neonatală. Chiar și înainte de Pandemia COVID-19, accesul părinților în TINN era limitat, în unele Spitale, la 10-15 minute, de 2-3 ori/zi. Remarcăm faptul că toți copiii sunt egali și trebuie să se bucure de aceleași drepturi, incluzând dreptul de a fi lângă părinții lor, chiar și atunci când sunt spitalizați. Atât Convenția ONU cât și Legea nr. 272/2014 arată că orice copil are dreptul să trăiască alături de părinții lui, aceștia fiind responsabili de dezvoltarea lui armonioasă – fizică, mintală, spirituală, morală și socială. Rolul părinților este esențial în creșterea copiilor, iar principiul interesului superior al copilului prevalează inclusiv în fața drepturilor și obligațiilor părinților.

Totodată, bebelușul spitalizat are drepturile specifice oricărui pacient.  În conformitate cu Legea nr.46 – 2003, privind Drepturilor pacientului, amintim Dreptul pacientului la tratament și îngrijiri medicale și acela de a beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material și de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale7. Regăsim astfel în Drept, mai multe temeiuri care să justifice prezența părinților în terapie intensivă, alături de bebelușul lor prematur sau îndelung spitalizat. Aceste temeiuri sunt inspirate de drepturile fundamentale ale copilului precum și de situația specială în care acest copil este bolnav și nu își poate exprima consimțământul ca un pacient obișnuit, din pricina vârstei lui și a stării de sănătate foarte vulnerabilă. Copilul are dreptul de a se bucură de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.8

Deși justificată de Pandemia COVID-19, din cauza contagiozității, separarea părinților de copii nu este benefică din punct de vedere medical pentru acești «pacienți speciali» și nici justă din perspectiva Drepturilor omului. Este preferabilă găsirea unui echilibru între nevoia de a proteja cadrele medicale, apărținătorii și bebelușii de riscul infectării cu COVID-19 și respectarea drepturilor copilului precum și pe cele ale părinților, în calitate de apărținători ai bebelușilor din terapie intensivă.

Ce pot face părinții pentru bebelușii lor internați în TINN?

Conform Ordinului de Ministru nr. 1.284 din 17 decembrie 2012 privind reglementarea programului de vizite al aparţinătorilor pacienţilor internaţi în unităţile sanitare publice, vizitarea pacienţilor în secţiile/compartimentele de terapie intensivă este permisă zilnic doar membrilor familiei, respectiv părinţi, copii, surori/fraţi, cu condiţia ca vizita să se facă individual sau cel mult două persoane, cu respectarea procedurilor interne.10 Un aspect important menționat în Ordin, ce vine să consolideze temeiul juridic al prezenței părinților în terapie intensivă este Art. 5 (2) care prevede «În cazul copiilor până la 14 ani internaţi în oricare dintre secţiile/compartimentele din unitatea sanitară se acceptă prezenţa unui aparţinător permanent, dacă se solicită acest lucru.» Anumite limitări ale accesului pot interveni din pricina stării de sănătate a pacientului, dacă medicul curant constată că aceasta s-a înrăutățit. Totodată și numărul vizitatorilor poate fi restrâns, în funcție de tipul de salon și numărul de pacienți ce se regăsesc acolo în momentul vizitei.

Încurajăm respectarea procedurilor stabilite de autorități pentru a preveni riscul răspândirii COVID-19, însă în același timp subliniem importanța respectării Drepturilor copiilor, printre care se numără și Dreptul de a fi lângă părinții lor, chiar și în condiții mai delicate ca acesta al Pandemiei.

Campania:

Nici un minut despărțiți. Împreună pentru o îngrijire mai bună!

Zero separation. Together for a better care!

Ca membru al rețelelor E.F.C.N.I. (European Foundation of the Care of Newborn Infants) și Glance (Global Alliance for Newborne Care), Asociația Unu și Unu a aderat din iunie 2020 la Campania #ZeroSeparation, campanie susținută de peste 140 de asociații de părinți și profesionale din întreaga lume, dar și de Organizația Mondială a Sănătății. Campania a fost lansată după ce o serie de Unități neonatale din întreaga lume au adoptat o politică de separare, limitând sau interzicând accesul părinților în Unitățile de îngrijire neonatală.

Virusul COVID-19 confruntă personalul spitalelor cu provocări enorme, iar măsurile care protejează bunăstarea și siguranța pacienților și a personalului trebuie să fie întotdeauna pe primul loc. Cu toate acestea, separarea în această etapă crucială a vieții poate duce la probleme de sănătate și dezvoltare pe termen lung la nou-născuți și poate afecta sănătatea mintală a părinților. Secțiile neonatale ar trebuie să fie susținute și încurajate pentru a permite îngrijirea centrată pe sugari și familie, atunci când și ori de câte ori este posibil, chiar și în perioadele de Pandemie.

Autor: Cristina Cojan, PR & Advocacy Asociația Unu și Unu, 2020

Traducere info-grafice EFCNI&GLANCE: Camelia Vidra, medic primar neonatolog

Bibliografie:

Legislație:

  • Convenția ONU cu privire la drepturile copilului din 1989
  • Constituția României
  • ORDINULUI nr. 1.284 din 17 decembrie 2012
  • Legea 272 din 2004 actualizată Protecția copilului
  • Legea nr. 46/2003, legea drepturilor pacientului
  • DECRET nr. 31 din 30 ianuarie 1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice

Link-uri:

Înapoi

Contact

România

tel: 0745639898

[email protected]

Fă o donație