*Articol publicat la data de 25 mai 2022

În fiecare an, pe 10 decembrie se celebrează în lume, Ziua Modială a Drepturilor omului, aleasă  pentru a marca adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului (DUDO) din 1948. Ziua este menită să proclame drepturile inalienabile pe care le are orice individ într-o societate democratică. Prin această Declarație, indivizilor li se recunoaște statutul de «titulari de drepturi și libertăți fundamentale»,  egale și universale. România este membră a Organizației Națiunilor Unite, semnatară a „Declarației Universale a Drepturilor Omului” din 1948 și parte la «Pactul internațional privind drepturile civile și politice» și «Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale».

În 2020, an Pandemic, am ales să marcăm această zi printr-o analiză a cadrului legal ce reglementează Drepturile copilului în România, întrucât și Asociația Unu și Unu militează pentru drepturile unor copii, poate chiar cei mai fragili și vulnerabili dintre ei – prematurii și bebelușii bolnavi și îndelung spitalizați la naștere.

Drepturile copilului în România

Sub aspect legislativ, amintim că Drepturile copilului în România sunt influențate de măsuri legislative interne și de politicile publice naționale, precum și de legislația și jurisdicția Europeană garantând astfel că drepturile fiecărui copil sunt respectate, cu atât mai mult ale celor mai vulnerabili dintre ei.

România a adoptat Convenția ONU privind Drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, ce cuprinde un set de principii universale, transpuse ulterior și în legislația națională: nondiscriminarea, urmărirea celor mai bune interese ale copilului, dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare, respectul față de părerile copilului.

Statul român se supune în materie de drepturi fundamentale, deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasburg, fiind stat parte la Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor omului și a libertăților fundamentale încă din 1994. Totodată prin semnarea Tratatului de la Lisabona din 2007, statului român îi sunt opozabile și prevederile din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE.

Pe plan intern, drepturile copilului sunt reglementate prin Constituție dar și prin alte legi cum ar fi Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiilor – dreptul de a fi îngrijiți și educați de părinți și de a nu fi separați de părinți decât în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege[1]. Constituția cuprinde mențiuni despre protecția specială a copilului «(1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor. (2) Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap.»¹

Drepturile copilului în Unitatea de Terapie Intensivă Neonatală (TINN)

În ceea ce privește bebelușul prematur sau îndelung spitalizat la naștere, el este vulnerabil în primul rând pentru că este copil și nu are capacitate juridică, dar și din pricina stării lui de sănătate, de aceea în cazul lui, relația cu părinții/apărținătorii este cu atât mai importantă! Părinții bebelușului au dreptul de a-l vizita și de a petrece timp cu el, în baza dreptului copilului de a fi îngrijit de părinții lui și de nu fi separat de aceștia decât limitativ².

Dacă din punct de vedere juridic interacțiunea familie-copil garantează respectarea drepturilor fundamentale ale copilului, din punct de vedere medical interacțiunea familie-copil contribuie la o mai bună dezvoltare a acestuia, conform studiilor actuale:

• O meta-analiză a demonstrat că și îngrijirea de tip Cangur (skin-to-skin) a prematurilor reduce mortalitatea cu 40%, infecțiile/septicemiile cu 65% și hipotermia cu 72%.
• Hrănirea nou-născuților prematuri sau bolnavi cu laptele propriei mame scade riscul de enterocolită ulcero-necrotică (EUN), sepsis sau mortalitate infantilă cu 50%.⁴
• 29 % dintre copiii îngrijiți în Unitățile de neonatologie unde mamele nu au putut fi zilnic împreună cu bebelușul lor, au avut probleme comportamentale la vârsta de 7-8 ani, comparativ cu 0% dacă mamele au fost prezente zilnic.⁵
• Implicarea părinților în îngrijirea nou-născutului lor prematur accelerează creșterea ponderală a bebelușului, susține alăptarea exclusivă și reduce stresul și anxietatea părinților. ⁶

Din practică se observă însă cum pentru copiii mai mari, internați în Unitatea de Terapie Intensivă Pediatrică, accesul părinților e mai ușor permis, decât în cazul Unităților de Terapie Intensivă Neonatală. Chiar și înainte de Pandemia COVID-19, accesul părinților în TINN era limitat, în unele Spitale, la 10-15 minute, de 2-3 ori/zi. Remarcăm faptul că toți copiii sunt egali și trebuie să se bucure de aceleași drepturi, incluzând dreptul de a fi lângă părinții lor, chiar și atunci când sunt spitalizați. Atât Convenția ONU cât și Legea nr. 272/2014 arată că orice copil are dreptul să trăiască alături de părinții lui, aceștia fiind responsabili de dezvoltarea lui armonioasă – fizică, mintală, spirituală, morală și socială. Rolul părinților este esențial în creșterea copiilor, iar principiul interesului superior al copilului prevalează inclusiv în fața drepturilor și obligațiilor părinților.