O amenințare pentru prematuri

Prematurii sunt supuși riscului de îmbolnăvirilor respiratorii mai frecvent decât ceilalți copii, în special în primii doi ani de viață. Dacă bebelușul a fost și ventilat sau a necesitat oxigenoterapie de orice fel, riscul este și mai mare, pentru că plămânii săi au fost afectați de imaturitate, la care se adaugă efectele secundare ale tratamentului. În plus imunitatea prematurului este mai redusă comparativ cu a celorlalți copii de aceeași vârstă. Orice virus sau microb poate să infecteze copilul, dar există o amenințare specifică acestei categorii de pacienții, virusul respirator sincițial (VRS), care cauzează o afectare a cailor respiratorii mici, denumită bronșiolită la sugari și pneumonie obstrucivă la copii mai mari.

EPIDEMIOLOGIE

Infecția cu VRS apare în fiecare an, ca și gripă, sub formă de epidemii, perioade de 4-5 luni pe an, în sezonul rece; sporadic mai poate fi întâlnită și în restul anului. În regiunea țării noastre frecvența maximă a îmbolnăvirilor este în lunile ianuarie, februarie, martie.

VRS este unul dintre cele mai contagioase virusuri care afectează organismul uman. Aproape 100% din copiii fac o formă de boală până la 2 ani. Incidența maximă a bolii este la 6-7 luni.

De obicei se întâlnește un episod infecțios pe an, însă reinfecția poate apare la 10-20% din cazuri chiar în același sezon. Infectivitatea este de aproape 100% la copiii care nu au mai venit în contact cu virusul și 60-80% dacă au mai fost infectați. Reinfecțiile pot apărea și la 2-4 săptămâni de la vindecare, deoarece răspunsul imun al copiilor este slab și cu durata foarte scurtă. Cu toate acestea episoadele succesive de infecție cu VRS sunt de regulă mai ușoare, probabil și datorită imunității și datorită înaintării în vârstă.

Se estimează că VRS este responsabil de 40-75% din cazurile de bronșiolită ce necesită spitalizare, 15-40% din cazurile de pneumonie virală și 6-15% din cazurile de crup (laringită).

Nou-născuții pot fi protejați parțial de anticorpi provenind de la mame – transplacentar sau prin alimentația la sân, dar nu și prematurii, care beneficiază mai puțin de transferul intrauterin și alimentația la sân (ei mănâncă lapte muls, cantități mici, mai târziu formule speciale). Ca o curiozitate, s-a demonstrat că protecția prin alăptare se realizează mult mai bine la fete decât la băieți.

FACTORI DE RISC

Boală este mai frecvența la băieți decât la fete (1,5:1). Factori favorizanți ai infecției cu virus sincițial respirator sunt prematuritatea, necesitatea ventilației mecanice în perioada de nou-născut, oxigenoterapia prelungită, bolile cardiace congenitale, hiper-reactivitatea bronșică moștenită (adică existența în familie a cazurilor de astm bronșic, alergii respiratorii sau cutanate, infecții recurente respiratorii).

CLINIC

Incubația bolii este de cam 3-5 zile, iar contagiozitatea poate să dureze și 1-2 săptămâni. Transmiterea se face prin picături de secreții, aerogen (prin intermediul aerului) sau de pe mâini, alte suprafețe, care vin în contact cu secrețiile copilului. Sursă familială este de regulă un copil de vârstă școlară, iar transmiterea se face și la frații mai mari sau la adulți în 25-50% din cazuri.

Boală începe cu rinoree (curge nasul), după 1-3 zile începe să tușească, subfebră (37-38 grade). În evoluție apare dispneea (respirație frecventă și greoaie – sugarul respiră ca un om obosit), zgomot inspirator (de obicei geamăt sau un ”hârâit” ca un tors de pisică) și un șuierat în expirație (wheezing).

Netratată, tusea devine progresiv mai frecvența și mai productivă, îngeunează alimentația, somnul, poate fi urmată de vărsături, oprirea respirației (apnee), cianoză (învinețirea) periorală, agitație extremă, apoi apatie. Febra se întâlnește rar, ceea ce nu înseamnă că infecția este mai ușoară sau absentă. Cu toate acestea se recomandă măsurarea periodică, măcar de 2 ori/zi a temperaturii intrarectale cu termometrul, nu cu mâna, pacienții mici fiind reci (în special la extremități) la palpare, deși au febră. Prezența febrei modifică aitudinea terapeutică și impune suplimentarea analizelor în vederea excluderii unei infecții bacteriene.

DIAGNOSTIC

Diagnosticul bolii se face de obicei după simptomatologia descrisă, dar poate fi confirmat prin testare virusologică – în secrețiile respiratorii ale copilului recoltate din nas, mai profund – test rapid de VRS, care însă se face numai în unele spitale de pediatrie și în unele dintre laboratoarele private, contra cost. Analizele de sânge nu sunt de obicei necesare, decât în formele severe. Nici radiografia pulmonară nu este utilă, pentru că modificările sunt minime sau absente în 30% din cazuri.

TRATAMENT

Tratamentul infecției cu VRS implică tratarea simptomelor bolii și stimularea imunității, întrucât tratament antiviral specific nu există. Administrarea de oxigen și aspirarea frecventă a secrețiilor sunt recomandate la copiii spitalizați. Mulți sugari sunt deshidratați, de aceea trebuie să primească perfuzii venoase. Pentru cazurile ușoare și medii medicul vă va recomanda tratament cel mai probabil sub formă de aerosoli și un antibiotic oral, dacă sunt semne de suprainfecție bacteriană sau există factori de risc suplimentari individuali.

EXISTĂ POSIBILITATEA PREVENIRII INFECȚIEI cu un produs medicamentos injectabil care furnizează anticorpi ce protejează copilul, cu un produs denumit Palivizumab. Schemă de imunizare presupune administrare lunară (6 luni pe an), în sezonul rece: lunile octombrie – aprilie, cel puțin în primii doi ani de viață ai copilului. Administrarea se face în doze stabilite de medic, în funcție de greutatea corporală, intramuscular, în regiunea coapsei, ca și celelalte vaccinuri. Nu generează reacții secundare, poate fi administrat simultan sau între dozele de vaccin de alt tip, fără să interfere cu efectul acestora.

Din păcate, acest vaccin este greu de procurat, nu se găsește în toate farmaciile, este extrem de scump (aproximativ 500 euro/doză), din acest motiv este destul de inaccesibil celor mai mulți dintre pacienți. Administrat în schemă recomandată Palivizumab reduce frecvența și durata de spitalizare în aproximativ 50% din cazuri.

PROGNOSTIC

Un procent de 0,5-4% din copiii ajung să necesite spitalizare pentru apariția fenomenelor hipoxice. Boală se poate suprainfecta bacterian, rezultând pneumonii sau otite, ce prelungesc evoluția și necesită suplimentarea tratamentului. La pacienți cu istoric personal sau familial de alergie cutanată sau respiratorie poate să se instaleze ulterior îmbolnăvirilor repetate astmul bronșic. Sunt extrem de rare cazurile de deces prin această boală, numai la prematuri cu boli asociate neuromusculare, cardiovasculare, imunodeficienți.

CE TREBUIE SĂ MAI ȘTIE PĂRINȚII

• Bebelușul lor prematur este mai vulnerabil la agresiunea infecțiilor din mediul înconjurător, astfel că orice microb, orice ”răceală”, a unei persoane cu care acesta vine în contact, chiar dacă se manifestă discret, poate să le cauzeze acestora o afectare mult mai gravă și direct la nivel pulmonar. De aceea este extrem de important să se evite contactul cu mulți vizitatori, ieșirea în colectivități, aglomerații (magazine, locuri de joacă, evenimente, etc.), întrucât persoanele adulte și copiii mai mari, chiar aparent sănătoși, pot fi în perioada de incubație a unei boli, asimptomatici, dar contagioși.
• Dacă un membru al familiei este bolnav, acesta nu trebuie să vină în contact cu copilul, sau să poarte mască facială. Nou-născutul și sugarul mic sunt protejați numai în cazul în care sunt alimentați natural, dar numai față de microbii mamei, care produce anticorpi specifici transmiși prin laptele de mamă.
• În cazul în care copilul este alimentat artificial beblușul poate să primească unele suplimente nutritive care ajută la stimularea imunității, la indicația medicului.
• Este extrem de important ca nou-născutul prematur să fie vaccinat conform schemei de vaccinare națională, la vârsta cronologică, indiferent de greutate, să nu se amâne vaccinările obligatorii, să primească și vaccinările opționale, indicate la pacienții cu imunitate redusă. Vaccinul antipneumococic, antirotavirus vaccinul antigripal, antimeningitic, antirujeola, rubeolă și oreion sunt indicate din primul an de viață.
• Apariția unor simptome ”de răceală” la un nou-născut sau un sugar mic (sub 6 luni), în special dacă se află în categoriile de risc menționate mai sus, trebuie să impună prezentarea la medic și nu să se instituie automedicație; de obicei progresia de la obstrucția nazală la bronșiolită este foarte rapidă.
• În fazele incipiente trebuie aspirate secrețiile din nas, după instilații cu ser fiziologic sau apă de mare, întrucât mucozitățile nazale migrează înspre urechi (generează otită) și spre plămâni (generează bronșiolită sau pneumonia); în plus, obstrucția nazală este responsabilă de apariția tusei în fazele inițiale (copilul se înneacă cu secrețiile), a varsăturilor, a inapetenței și iritabilității copilului.
• Nu se administrează siropuri de tușe, nici naturale, din plante, care sunt de obicei expectorante, înmulțesc secrețiile, întrețin sau chiar agravează tusea.
• Nu se utilizează antibiotice, în nici un caz fără prescripție medicală, care nu au efect asupra simptomatologiei respiratorii și nici asupra virusului, dar pot avea reacții secundare agravante; antibioticele pot fi recomandate de către medic numai în fazele mai târzii ale bolii, pentru prevenirea sau tratamentul unor complicații bacteriene.
• E bine că soluțiile adminstrate în aerosoli să fie ușor încălzite înainte de utilizare.
• Se mai recomandă stimulatoare ale imunității (produse naturale ce conțin colostrum, vitamina C, lactoferină, zinc, probiotice) sau alte suplimente nutritive sau medicamentoase, prescrise de medic.
• Medicul va administra, dacă consideră că este cazul, o medicație antialergică, ce ameliorează uneori simptomatologia.
• Pentru unele cazuri – copiii cei mai mici, cu alți factori de risc asociați – poate fi necesară oxigenoterapia și supravegherea în spital, pentru că obstrucția căilor respiratorii poate fi foarte severă, cu consecințe grave.

Autor: Dr. Neonatolog Adriana Dan, Șef secție Neonatologie Spitalul Universitar de Urgență București

Sursa foto: Pixabay