Participarea la cursul F.I.N.E. Nivel 2 a reprezentat pentru mine un proces gradual de rafinare a modului în care înțeleg și practic îngrijirea neonatală. În contextul unei secții de neonatologie cu o dinamică intensă, în care prioritățile sunt adesea dictate de urgențe și eficiență, F.I.N.E. 2 a adus în prim-plan nevoia de a încetini, de a observa și de a înțelege comportamentul copilului dincolo de actul medical propriu-zis.

Unul dintre cele mai importante câștiguri a fost dezvoltarea unei observații mai structurate și conștiente, prin integrarea cadrului celor cinci sisteme (autonom, motor, stare, atenție și autoreglare). Această abordare a transformat observația dintr-un proces intuitiv într-un instrument clinic util, care permite identificarea nu doar a semnelor de stres, ci și a competențelor copilului. Comportamente aparent subtile, precum încercările de a aduce membrele în flexie sau de a se orienta către propriul corp, au căpătat o semnificație nouă, fiind înțelese ca expresii ale autoreglării.

În paralel, cursul a modificat modul în care percep intervențiile cotidiene. Proceduri considerate frecvent „de rutină”, precum alimentația prin gavaj, schimbarea scutecului sau examinările clinice, au început să fie privite ca experiențe cu potențial impact asupra organizării neurocomportamentale a copilului. Nu doar natura intervenției, ci mai ales modul de desfășurare, de exemplu: ritmul, poziționarea, susținerea și adaptarea la semnalele copilului, s-au dovedit esențiale. Această schimbare de perspectivă a adus în prim-plan ideea că îngrijirea eficientă nu este incompatibilă cu îngrijirea centrată pe copil, ci dimpotrivă, poate fi optimizată prin aceasta.

Un alt aspect fundamental a fost reevaluarea rolului părinților în îngrijirea neonatală. Deși importanța implicării acestora este recunoscută teoretic, experiența F.I.N.E. 2 a evidențiat impactul concret al prezenței lor asupra reglării nou-născutului. Contactul piele-la-piele, implicarea în îngrijiri de bază sau participarea la alimentație nu sunt doar intervenții benefice, ci componente esențiale ale unei îngrijiri centrate pe familie. Această perspectivă implică și o dimensiune etică, în care prezența și implicarea părinților sunt recunoscute ca drepturi fundamentale, atunci când starea clinică a copilului permite.

Procesul de reflecție a fost central în parcursul acestui curs. Observațiile detaliate, analiza lor ulterioară și feedback-ul primit au facilitat integrarea progresivă a conceptelor în practică. În mod particular, discuțiile informale cu colegii după diferite situații clinice au devenit un spațiu valoros de învățare, în care observația a fost utilizată ca limbaj comun. Această abordare a contribuit la dezvoltarea unei forme de dialog profesional bazată pe curiozitate și înțelegere, mai degrabă decât pe evaluare sau corectare.

Implementarea principiilor F.I.N.E. într-un mediu clinic complex nu este lipsită de provocări. Limitările de timp, presiunea activității și variabilitatea ca număr în ceea ce privește componența echipei pot influența consistența aplicării acestor principii. Cu toate acestea, am observat o deschidere reală a personalului de îngrijire, ceea ce sugerează că schimbarea este posibilă, dar necesită timp, consecvență și dialog.

În acest context, direcțiile de dezvoltare ulterioară nu se concentrează pe schimbări majore, ci pe consolidarea unor practici simple și sustenabile: observarea copilului înainte de intervenție, adaptarea ritmului la capacitatea sa de reglare, implicarea progresivă a părinților și menținerea unui dialog deschis în echipă. Aceste intervenții aparent minore pot avea un impact cumulativ semnificativ asupra experienței copilului și a familiei.

Participarea la F.I.N.E. 2 a fost posibilă datorită sprijinului ARNIS, care facilitează accesul la formare de calitate și susține dezvoltarea unei practici neonatale centrate pe neurodezvoltare în România. În același timp, experiența de mentorat a avut un rol esențial, oferind un cadru de reflecție ghidată și susținând un proces autentic de învățare.

În ansamblu, F.I.N.E. 2 nu a schimbat doar ceea ce fac, ci mai ales modul în care privesc îngrijirea neonatală – ca un proces relațional, dinamic și profund influențat de fiecare interacțiune, oricât de mică.